Blog Detail

Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul
încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei,
ghioceii au ieșit degrabă să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au
început să înverzească.

Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu mirare covoarele de viorele și
brândușe, lalele și zambile care acopereau pământul rece. Copacii s-au legănat ușor
sub atingerea vântului și-au început să se îmbrace cu muguri proaspeți. Doar păsările
uimite își scuturau penele ciufulite, neștiind dacă ar trebui să înceapă să cânte….

Am auzit și eu șoapta primăverii și am ieșit în curte s-o întâmpin. Totul în jurul
meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să
sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii Domnului Isus Christos!

M-am desprins cu greu din visare și am încercat să intru în rutina zilei, dar
gândurile se încăpățânau să zboare acasă, în România. Acolo, cei dragi se pregăteau
și ei pentru sărbătoarea Paștelui. Revedeam în gând zilele copilăriei și auzeam glasul
mamei care repeta aceleași cuvinte în fiecare an ”Să nu uitați că duminică Îl sărbătorim
pe Christos Cel Înviat din morți. Să nu uitați crucea, suferințele, moartea
răscumpărătoare. Să nu uitați că Dumnezeu a dat totul, din dragoste pentru fiecare
dintre noi! Să nu uitați…..!”

Am revenit cu greu din lumea amintirilor și copleșită de gânduri am început să
pregătesc bucatele pentru masa de sărbătoare; în minte însă răsunau aceleși cuvinte
de demult ”Să nu uitați crucea, suferințele, Învierea!”

Când umbrele serii au alungat lumina zilei, am ieșit în curte să mă odihnesc și
am hotărât să mă duc pentru o clipă la cruce. Gândul a plecat fără șovăială și s-a oprit
pe culmea unui deal pleșuv. Nici un fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nici o
floare nu-și răspândea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani și pietre. În sufletul
trecătorilor erau tot numai bolovani și pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare,
Isus Christos plătea prețul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită,
zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite,
ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele
Răscumpărării. Suferința era atât de cumplită încât n-o puteai privi fără să te cutremuri.
Gândul a plecat îngrozit de acolo și s-a întors în curtea acoperită de iarba proaspătă a
primăverii. Am fost o clipă la cruce…. Apoi a fost noapte….

Dimineața Învierii s-a arătat veselă și plină de pace. În timp ce priveam natura
îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câțiva
trecători plictisiți își cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină
frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor ”A
înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar când L-a întâlnit
pe Domnul, a văzut și a crezut.

Ne apropiem și în acest an de sărbătoarea Învierii Domnului Isus Christos. În
iureșul pregătirilor, te invit să te oprești o clipă la cruce. Acolo a fost plătit prețul
păcatului tău. Apoi du-te la mormântul gol, privește și crede! Bucură-te căci Christos a
Înviat, ca fiecare dintre noi s-avem Viață!
CHRISTOS A ÎNVIAT!

Autor Liana Botea